Pentru prima oara, a trebuit ieri seara sa astept pe cineva la Aeroportul Baneasa.

Fac dreapta, fac sensul giratoriu, intru in parcare (bariera, cartela, tot tacamul), si ma indrept impreuna cu Raluca spre “Arrivals”. Sala in care sunt asteptati pasagerii nu este altceva decat un chiosc din termopan construit direct pe trotuar si lipit de unul din peretii aerogarii. Observ din timp un senzor deasupra usilor glisante din lateralul chioscului. Dam sa intram si uite P#!@. Nu se deschide nici o usa. Un taximestrist tuciuriu cu burta si premolar din aur, venit cu un clasa C break culoarea oului de rata (fost taxi nemtesc), imi face semn sa trag de usa. Da, usile automate se actionau manual.

Intram timid si patrundem in aglomerarea de intelectuali. Aici domina nu un miros de sebum dospit asa cum ma asteptam ci unul de cartofi prajiti in acelasi ulei iar si iar. Privim dezorientati spre sferturile superioare ale peretilor si spre tavan. Tabela de afisaj lipsea cu desavarsire. “Nu-i nimic. Il vedem cand vine!” (pe avion). Apoi, ca orice animal care cerceteaza un nou teritoriu, am facut si noi turul chioscului, prilej cu care am descoperit sursa mirificei arome culinare. Langa gaura din zid pe unde ieseau pasagerii trona mandru un automat branduit “Untdelemn de la Bunica” care facea cartofi prajiti contra sumei de 5 lei.

In cele din urma am cedat tentatiei si am incercat si eu produsul. Puteai sa optezi fie pentru “garnitura” de maioneza fie de ketchup. In timp ce masinaria din interior cantarea cartofii pentru a-i praji mai apoi, din unul din orificile aparatului apare o cutiuta din carton un pic mai mica decat un pachet de tigari. O iau si o deschid. Inauntru era un plic cu maioneza pentru care optasem, un fel de furculita din lemn, un servetel din hartie, un pliculet cu sare si unul cu piper. Cutiuta era si ea branduita cu “Untdelemn de la Bunica”, fiind un fel de replica la scara mai mica a aparatului.

Desi nu sunt un tip norocos, in acelasi orificiu, am mai gasit o cutiuta cu acelasi continut, doar ca era cu ketchup. Probabil o uitase antemancatorul meu. Dupa aproximativ un minut, intr-o a doua gaurica apare un castronel din plastic alb cu un pumn de cartofi prajiti. Desfac cutiutele, si initiez invazia sosurilor peste sarmanii cartofiori. Nu stiu daca gustul de acru era de la ketchup, maioneza sau chiar de la cartofi, cert este ca pana acum nu am avut neplaceri digestive.

Pentru ca in chiosc nu exista macar un televizor sport alb-negru pe care sa se afiseze ce avion vine si cand, am iesit la aer si am adoptat pozitia de sprijinire a gardului pistei. Din cerul bezna apar trei faruri puternice. Nu era Blue Air, deci mai asteptam un pic. Dupa 10-15 minute apare si 737-ele vopsit in alb, albastru si bleu. Venea linistit pe 074.

Dupa alte cateva minute apare si Maria. Ne indepartam repede de grupul de ursari sositi parte de la Roma, parte chiar din Malaga. Am scapat.

Articole similare:

1. Hristos a inviat!
2. Bai flocosule!
3. FYI
4. Costel