Week-end-ul trecut am fost impreuna cu Raluca la Bacau pentru a ne vizita cealalta “nepotica”, Amalia. Felicitari Ina si Andrei (am zis mai intai Ina pentru ca a avut totusi o implicare mai directa) pentru asa o minunatie de copil. O vedeam pe cea mica pentru prima data in realitate, dar aveam senzatia ca o cunosc deja de ceva vreme. Probabil pentru ca seamana asa bine cu parintii ei.

Seara zilei de sambata s-a concentrat in jurul meciului de fotbal (Romania-Serbia) pe care l-am urmarit impreuna cu Andrei, tatal Inei si… un butoi de vreo 5 litri de Haineken. Acesta din urma a fost mai neglijat decat ma asteptam, din cauza rezultatului negativ al meciului.

Ziua de duminca promitea a fi una foarte interesanta. Andrei imi propusese sa il insotesc intr-o plimbare cu ATV-urile pe care o planuise impreuna cu alti 3 prieteni. Mai intai a trebuit sa mergem la Arcabo Motors care este businessul lui Andrei pentru a lua ATV-ul si echipamentul necesar. Andrei a fost amabil si mi-a oferit mie ATV-ul lui, el mergand pe unul imprumutat de la o cunostinta. Ne intalnim cu ceilalti intr-o benzinarie apoi ne indreptam spre iesirea din oras. Evident ca eu eram complet dezorientat. Stiu doar ca la un moment dat am iesit de pe asfalt si am “calarit” pe niste coline. Cam prin zona asta am invatat cat de important este sa nu pui piciorul jos daca simti ca ATV-ul se lasa pe o parte (pot sa zic ca am avut noroc) si cat de rau miroase noroiul dintr-o balta statuta. Urmeaza prima pauza in care ceilalti imi dau cateva sfaturi, amintindu-si ca pentru mine era prima iesire pe ATV. “Plimbarea” a continuat apoi prin padure, dupa asta, prin… padure, si mai apoi, iar prin… padure. ATV-urile s-au catarat, au coborat, au mers pe 3 roti, au sfidat orice teorie privind centrul de greutate si au oferit multa distractie. Escapada s-a terminat dupa vreo 5 ore si peste 50 de km parcursi. In acest timp am ajuns sa apreciez acel Dinli DL802 care m-a purtat prin locuri nebanuite. E o jucarie care merge lejer cu 90km/h pe asfalt si ajunge prin locuri in care masini de teren de zeci de mii de euro nu au nici o sansa. In plus are avantajul ca la spalatorie nu trebuie sa ii faci interiorul .

Dupa o masa copioasa pregatita de fete ne luam la revedere de la Amalia, Ina si Andrei (in ordinea numerelor de la pantof) si pornim in calatoria de 4 ore inapoi spre Bucuresti.

Va multumim pentru prietenie si pentru ospitalitatea de care ati dat dovada din nou.

PS: Andrei, poate reusesti sa faci rost de cele 2-3 poze pe care le-a facut Mishu cu aparatul lui. Multam!

Articole similare:

1. Bai flocosule!
2. Troleibuzul si traista
3. Vanzatorii de masini
4. Top Gear
5. Salut Viorele!