Bogdan Isipciuc

Show-off

Bogdan — Sun, 27 Sep 2009 18:43:28 +0000

Straight from the camera.

Invitatii botez

Bogdan — Wed, 27 May 2009 08:00:07 +0000

Iata doua propuneri de invitatii pentru botezul Biancai:

1) W = 99 mm | H = 210 mm (fata/verso)

2) W= 210 mm | H = 297 mm

Nu exista articole similare.

Canon 500D

Bogdan — Fri, 22 May 2009 10:11:09 +0000

Anuntat deja din martie, noul Canon EOS 500D este disponibil acum in Romania. DSLR-ul de 15.1 megapixeli urmeaza seria inceputa de primul Canon EOS cu inregistrare video, 5D Mark II aparut in toamna lui 2008. 500D devine cel mai ieftin si mai compact DSLR cu inregistrare video full HD si se plaseaza in gama Canon intre 450D si 40D.

Senzorul APS-C CMOS de 15.1 megapixeli (maxim 4752 x 3168) este unul complet nou construit special pentru 500D, asemanator celui de pe 50D. Diferenta consta in faptul ca la 50D microlentilele senzorului nu au spatii intre ele, pe cand la 500D au.

O imbunatatire majora o reprezinta si adoptarea noului procesor de imagine Digic IV (cu “face recognition”), spre deosebire de 450D si 40D care sunt dotate cu procesorul Digic III.

Fata de 450D care suporta maxim ISO1600, valoarea maxima ISO3200 a noii camere poate fi fortata pana la 12800.

In modul video, 500D inregistreaza la 1920 x 1080p cu 20 de cadre pe secunda iar la 1280 x 720p cu 30 de cadre pe secunda. Timpul maxim de filmare continua este de 29 de minute si 59 de scunde, iar sunetul este preluat de microfonul mono incorporat, neexistand posibilitatea conectarii unui microfon extern. Pentru vizualizarea cu sunet a inregistrarilor video 500D este prevazut si cu un difuzor.

Canon a pastrat aproape aceeasi carcasa ca la 450D, dimensiunile si greutatea fiind aproape identice (este mai greu cu 5g), singura modificare fiind reprezentata de grip care este acum mai mare pentru o utilizare mai comoda. Toate accesoriile compatibile cu 450D sunt compatibile si cu 500D.

500D vine si cu un sistem de meniuri imbunatatit fata de 450D, atat din punct de vedere grafic dar si functional. Sistemele de masurare si autofocus sunt mostenite de la 450D, la fel ca si displayul de 3″ si modul LiveView.

Dupa parerea mea, Canon EOS 500D are un raport foarte bun intre pret si caracteristici, mai ales ca i-a fost adaugat si modul CA (Creative Auto) care a debutat pe 5D, un mod de foarte mare ajutor pentru cei care trec de la “point and shoot” la DSLR.

Preturi F64 (azi, 22.05.2009):
Canon EOS 500D Body = 3.482,00 lei
Canon EOS 500D kit 18-55mm EF-S IS = 3.599,00 lei
Canon EOS 500D kit 18-200mm AF-S IS = 5.562,00 lei

Ghidul insolventei

Bogdan — Thu, 21 May 2009 10:36:19 +0000

Ce se intampla cand intri in insolventa? Nimic mai simplu. Nu trebuie decat sa urmezi pasii de mai jos:

1) Zambesti nevinovat
2) Tragi de timp
3) Te faci frate cu Dracu’ (adica administratorul judiciar)
4) Il vrajesti pe ala (adica tot pe administratorul judiciar) astfel incat sa se intampe lucrurile tot cum vrei tu

Vodafone amendat

Birourile Google din Zurich

Bogdan — Thu, 07 May 2009 17:31:29 +0000

Oare cati bani platesc lunar oamenii aia pentru a lucra intr-un asemenea loc? In plus, cu atatea distractii, ma intreb daca mai au timp sa si munceasca.

Observ ca toata creativitatea a fost utilizata in amenajarea birourilor, pentru ca prezenta online a lui Google nu beneficiaza de elemente spectaculoase de design grafic. Ce-i drept, totul functioneaza fara cusur, atat motorul de cautare, cat si celelalte servicii precum AdSense sau Analytics (de cele mai multe ori, dupa reguli doar de ei stiute).

In continuare, va invit sa rasfoiti galeria foto, cu rugamintea de a va reprima sentimentele inerente de invidie.

Seism 25 aprilie 2009

Bogdan — Sun, 26 Apr 2009 09:51:34 +0000

In ziua de 25 aprilie 2009 ora 20:18:48 (ora Romaniei) s-a produs un cutremur de magnitudine 5.1 (pe scara Richter) la adancimea de 100 km in zona Vrancea. Cutremurul a fost simtit cu intensitatea V in zona epicentrala si cu intensitatea III-IV in zona orasului Bucuresti. Cutremurul a fost resimtit de asemenea pe o arie intinsa inspre nord-est (Iasi, Chisinau) si sud-vest (Pitesti, Craiova si chiar in Bulgaria).

Liniile telefonice mobile si fixe au cazut in mai multe zone din tara, insa si-au revenit la aproximativ o ora de la seism. Nu s-au semnalat victime sau pagube materiale, iar reprezentantii Institutului pentru Fizica Pamantului sustin ca probabilitatea producerii unor replici care sa fie simtite este extrem de mica.

Din diagramele de mai sus reiese ca undei seismice i-au fost necesare aproximativ 10 secunde pentru a strabate distanta pana la Bucuresti.

In alta ordine de idei nu pot decat sa ma bucur pentru televiziunile de stiri care au relatat evenimentul pana la epuizare si pentru cotele de audienta crescute de sambata seara. Un punct in plus pentru OTV care au reeditat “Cascadorii rasului”.

Sper ca toata lumea e OK si ca nu v-ati speriat prea tare.

Costel

Bogdan — Fri, 24 Apr 2009 20:30:20 +0000

O firma are contract cu o firma de paza si protectie care a alocat doi agenti. Unul dintre acestia doi este Costel, un tip usor trecut de 50 de ani si are probleme de ordin psihic. Il vad ca se stramba, ca incepe sa cante din senin, ca repeta involuntar anumite sunete si ca zilnic inghite niste pastile neidentificate care sa ii amelioreze starea. Costel este si sincer dar si parsiv cand vrea, poate fi amabil dar si rautacios. Totul este sa stii cum sa il iei si sa ii castigi increderea. Mi-e mila de el pentru ca zilnic e nevoit sa inghita zeci de jigniri si batjocoriri.

Cum a fost angajat pe un post de agent de paza cand el sufera de tulburari psihice destul de grave? Aspectele astea nu sunt reglementate in nici un fel?

Sunt convins ca au fost incalcate multe reguli pentru a il angaja ca agent de paza.

Cei care il necajesc motiveaza: [Editare ulterioara pentru conformitate completa cu declaratia din sidebar] -Ce vrei frate? Mai glumim si noi cu el ca suparari avem destule… Intr-un fel au si ei dreptate. Pana la urma si pana la un punct, unele scene ma amuza si pe mine.

Cat de nedrept este genul asta de comportament fata de Costel?

Nedrept.

Astazi am asistat la o scena haioasa (desigur, daca facem abstractie de situatia nefericita in care se afla Costel). Unul dintre baieti a incercat in gluma sa ii “fure” lui Costel poarta, obiectul pe care el il pazeste cu atata indarjire.

[See post to watch Flash video]

Asa cum clar reiese din imagini, eu am facut cateva poze si l-am filmat cu telefonul, pentru ca mai apoi sa le urc pe net.

Chestia asta ma face un cocalar?

Probabil, dar am vrut sa fac cunoscuta povestea lui Costel, iar imaginile fac cat milioane de cuvinte de-ale mele.

De ce am ales sa nu intervin pentru a il proteja pe Costel?

Nu am intervenit pentru ca am constatat ca si lui ii place sa fie tachinat. Cauta atentia si si e multumit ca o obtine, chiar si daca in acest mod.

Sugandu-si mucii

Bogdan — Tue, 21 Apr 2009 13:48:58 +0000

Am avut ieri primul contact cu Militari Shopping Center (din start, pot sa spun ca nu imi place alaturarea de cuvinte din romana si engleza din denumire). Am mers acolo pentru ca as fi vrut sa vad ce marfa au la Decathlon, dar din pacate era inchis.

Hervis

Planul B intocmit ad-hoc s-a numit Hervis. Hervis asta e un magazin in care 70-75% din marfa provine din colectii imbatranite ani buni prin depozitele producatorilor. Desigur asta este doar umila mea parere. De gustibus non est disputandum. Si nu ma refer acum la modele care reinvie legendele anilor ‘70 precum Nike Cortez sau omologii lor de la Adidas ci la ceea ce se puteau achizitiona in urma cu vreo 4 ani dar cu 100 de lei mai ieftin. Oricum, imposibil se nu gasesti ceva sa-ti placa. Tricouri misto, marci faimoase, preturi destul de bune. O bila alba pentru articolele de hiking, si incaltaminte, si imbracaminte si accesorii. Toate par sa arate bine pe tine si tot marci faimoase in acest sector.

Deichmann

Voi incepe cu un comentariu de pe blogul lui Zoso (sper sa nu se supere):

“Fane Torpila a scris pe 9 Aprilie 2009, 9:37 pm

Draga cumparatorule care vrei sa vi in Deichmann. Ca un simplu angajat ce lucrez acolo, iti sugeres ca daca vei veni cu intentiile murdare si cretine de a-mi fute mie cutiile pe care stau toata ziua sa le aranjez fiindca babe nefutute de 10 ani si tipe avand coada maturii infipta in cur nu vor sa le puna de unde le-au luat sau le lasa cum vad cu ochii, eu si prietenii mei Lucratori Comerciali, iti trimitem un calduros… NA _)_

PS: Aceleasi scoruri sunt peste tot… Cat despre Sheep si el Zorab… D’oh… taranul tot taran ramane. Ce sa stie ce inseamna Firma numarul 1 in Europa.”

Asa cum bine relateaza stimabilul domn Fane Torpila, la Deichmann avem o mare problema referitor la cutiile de pantofi din rafturi. Acestea se afla intr-o perfecta ordine browniana, ceea ce ma face sa cred ca doar “babele nefutute de 10 ani” desfasoara operatiuni asupra cutiilor. Pun pariu ca acele cutii nu au fost atinse decat cate o data de colegii Lucratori Comerciali (cu majuscule, ca asa se cade), atunci cand au fost puse pe raft. Daca veti dori sa cautati un anumit numar dintr-un anumit model de incaltari, va trebuie memorie de elefant si ochi de vultur pentru a scana codurile din 13 cifre (daca imi amintesc bine) de pe sutele de etichete lipite pe sutele de cutii. Daca esti femeie sau copil, du-te! Ai sanse sa gasesti ceva pe gustul tau. Daca esti barbat, fa altceva cu timpul tau.

In ceea ce ma priveste, marfa este de o calitate proasta spre foarte proasta. Partea buna e ca poti gasi ceva la preturi care ar merita platite chiar si daca ti se dizolva talpa dupa o singura purtare.

Dupa un indelung si fundamentat proces de selectie, fetele isi aleg una o pereche de pantofi si o geanta, cealalta trei perechi de pantofi (nu mai stiu sigur daca si o geanta sau nu… neimportant). Mergem la casa nepazita. Dupa doua minute apare si cerberul casei de marcat sugandu-si mucii.

- Da!
- As dori sa va intreb… mai aveti marfa si in depozit sau aici e tot ce aveti?
- Aici e totu’.
- Va intreb pentru ca am gasit un pantof care imi place dar nu-i gasesc perechea…
- Or fi desperecheati prin spate.
- ??? (pai n-ai zis ca aici e tot ce aveti? in spate, unde? ma rog…)

Bate pe casa produsele, zice totalul, i se dau banii, i se ia bonul.

- Fiti amabila, imi mai puteti da o punga? Ca nu incap toate cutiile intr-una singura.
- Nu pot sa va dau decat una.
- O platesc!
- Nu se poate, mi-au zis sa nu dau decat cate una.
- Pai daca am luat mai multe perechi de pantofi, ce sa fac? Ca nu incap intr-o punga si nu le pot duce in brate ca sunt prea multe si nu am cum sa le-apuc.
- Pai si eu ce sa fac?! Sa ma iau eu in gura cu ei?!
- Pai daca vreti, le comunicam noi sefilor, daca va e frica, desi dumneavoastra lucrati aici, nu noi.
- Hai, na inca o punga si lasati-ma in pace!

Acum ca ne-am convins cu totii de profesionalismul angajatilor si al celor care i-au angajat, va urez spor la cautat printre cutii!

Despre alte magazine din Militari Shopping Center, intr-un post viitor.

Hristos a inviat!

Bogdan — Sun, 19 Apr 2009 07:45:22 +0000

Invierea Domnului. Cea mai importanta sarbatoare a crestinilor ortodocsi si cheia care a facut ca Iisus sa nu fie doar un alt profet, iar pentru mine un bun prilej de a mai urca un articol pe blog. Initial imi propusesem o lista de subiecte pe care sa le dezbat:

1) Desacralizarea acestei sarbatori. De ce a atins iepurasul cote de popularitate mai mari decat Iisus? Care sunt implicatiile economice?

2) Iisus este propriul Sau produs de marketing sau al Bisericii? Este sau nu cea mai mare campanie virala? Campania aflata in desfasurare de peste 2000 de ani deja isi atinge sau nu obiectivele? Cat de eficienta este activitatea de PR a Bisericii?

3) Lumina din Sfantul Mormant. Minune sau inselatorie?

Dar pentru ca tocmai m-am intors de la slujba de inviere, am hotarat sa nu ating nici unul din punctele de mai sus. Poate e mai bine ca cel putin in zilele acestea sa nu “cercetez”. Am hotarat ca acum, de Pasti, sa “cred”. In mod cert, nu are cum sa imi dauneze.

Paste fericit tuturor! Ceea ce imi doresc mie, va doresc si voua…

Troleibuzul si traista

Bogdan — Fri, 17 Apr 2009 10:26:10 +0000

Joi, adica ieri, am ramas fara mijloc de transport. Raluca a plecat mai devreme iar alti colegi care merg spre casa in aceeasi directie erau nevoiti sa ramana pana mai tarziu la birou. Cum nu doream sa mai stau pana noaptea la serviciu, a trebuit sa ma orientez catre un alt coleg care sta pe la Mosilor. Omul amabil, ma ia cu el si ma lasa la intersectia unde se termina Mosilor “vechi” si incepe Mosilor “noi”, in apropiere de Izvorul Rece. Pentru mine era perfect, ma urcam in 90 si ma lasa chiar acasa. Imi cumpar un bilet. Dintr-un motiv sau altul, providenta a decis sa imi trimita mai intai un troleibuz care mergea pe linia 69. Era bun si asta, doar ca ma lasa la o statie mai departe. Ma urc.

Experienta de a calatori cu RATB-ul a fost destul de intensa, mai ales ca nu o mai facusem de mult. Multe s-au schimbat si chiar in bine. Masinile arata mult mai bine, confortul e ceva mai mare, iar din loc in loc sunt stickere care indeamna la civilizatie (nu vorbi tare la telefon, nu manca pe langa ceilalti calatori etc.). Cu toate astea, multe au ramas la fel. Pe geamuri se intalneste aceeasi proportie de sebum de pe frunti si nasuri, majoritatea calatorilor folosesc doar parfumurile propriilor lor corpuri, iar banda 1 dedicata mijloacelor de transport in comun este la fel de absenta. Pentru toate aceste motive am fost nevoit sa ma retrag intr-un coltisor si sa ma agat de o bara de sustinere, langa un gemulet deschis. Am stat nemiscat in cei 900 de centimetri patrati (faceti un calcul – nu inseamna mult) timp de 58 de minute cat a durat calatoria si multumeam cerului pentru fiecare adiere de aer care intra prin deschizatura de o palma a gemuletului.

Dar, nu putea fi doar atat de simplu. Din cand in cand observam ca unii calatori priveau spre mine si zambeau. Imi verific slitul pantalonilor. Era inchis. Arunc o privire pe haine. Erau in ordine, nu erau nici rupte sau descusute si nici murdare. Ce sa fie, ce sa fie? Nu am realizat decat cand am coborat la statia Valea Argesului. Nu era prea tarziu pentru ca oricum nu as fi avut ce sa fac mai din timp. Tineam in mana o traista in care aveam casoletele in care obisnuiesc sa iau mancare la serviciu. Traista provine de la o sesiune de shopping a Ralucai si e inscriptionata extrem de vizibil cu sloganul Orsay: Thank God I’m a woman!

What’s up, doc?

Bogdan — Sat, 04 Apr 2009 18:15:57 +0000

In caz ca va intrebati care e scopul acestui post, este simplu: imi place cum arata radiografiile. Sunt chiar cool!

Miercurea trecuta mi s-a facut prima radiografie din viata mea. Da, are legatura cu acel ATV si nu, nu am nimic grav. Partea proasta e ca inca nu mi-a trecut, partea buna e ca medicul mi-a recomandat C.M. pentru doua saptamani invocand multi termeni medicali pe care nu ii auzisem pana atunci si pe care nici nu am reusit sa ii retin.

Filmul intamplarii pe scurt

Raluca soseste un pic mai devreme de la servici pentru a ma transporta la Municipal. In timp ce asteptam liftul ma intreaba daca mi-am luat si eu chiloti curati ca s-ar putea sa fie nevoie sa ma dezbrac pe acolo (dooh! mereu am chiloti curati!). Ajungem la camera de garda. Il sun pe ortopedul care imi fusese recomandat de Andra. Zice sa o caut pe domnisoara doctor “nu stiu cum”. O gasesc. Tipa zice: Du-te la informatii sa iti dea o fisa. Pustiul de acolo zice: Du-te intai la triaj. La triaj nu era nimeni. Unei tipe care isi prepara o cafea de la automat i se face mila de mine ca stateam ca un cocostarc proptit de tocul usii si ma trece intr-un registru apoi imi da un biletel. Cu biletelul asta fermecat si cu buletinul ma intorc la informatii de unde trebuia sa iau fisa. Gagiul zice: Unde lucrezi? Ii zic si ma astept sa ma flituiasca. Stiam ca de la servici nu se virasera de mult obligatiile la buget ceea ce m-ar face sa-mi pierd calitatea de asigurat (multi colegi au avut probleme). In sfarsit iau fisa. Ma duc iar la dra. doctor. Imi scrie ceva pe fisa si ma trimite la radiograf.

Asteptand acolo am vazut oameni cu varste cuprinse intre 10 si probabil 80 de ani, 50% dintre ei boschetari, care mai de care mai suferind. Trist. – Ispiciuc! (aceeasi pronuntie dislexica pe care o aud din clasa intai anunta faptul ca imi venise randul). Radiografia am facut-o imbracat (normal, daca trece prin oase, trece si prin carpe). Dupa alte minute bune iese cineva cu filmele. Urma acum sa urc la etajul 3, aripa A1 unde ma astepta dr. Dan Popescu. Cautam un lift care sa functioneze. Ni se arata cu degetul unul care tocmai urca. Ne grabim sa-l prindem si reusim. “La 3, va rog”. La care liftiera: “Hai dom’le, pentru 3 etaje luati liftul?” Zic: “Duduie, radiografiile astea la genunchi din mana mea ce-ti sugereaza? Ca am venit aici pentru ca sunt multe etaje si vreau sa ma antrenez pentru olimpiada urcand si coborand scarile pana dimineata?”

Un “ding” anunta etajul 3. Avansam pe culoar. Intr-o incapere cu usa deschisa era un tip tinerel in compania a doua asistente care lingeau inghetata. Ma vede prin fata usii. Eu dau din cap executand un gest afirmativ. El zice: Da. Eu sunt doctocul Popescu. (mda… eu sunt economistul Isipciuc). Intru si ma asez pe un pat. Zice: Tre’ sa dai pantalonii jos ca sunt cam stramti. Ce bine ca aveam chiloti curati, nu-i asa? Imi testeaza articulatia in cauza. Miscarile imi erau cunoscute. Asa imi verifica articulatiile de la masina cand o duc la ITP. Dupa vreo 5 minute de “aici te doare? dar aici?” se da verdictul: Diclofenac, Aulin, Ketonal, fasa elastica si C.M. 2 saptamani. Aaa… si daca dupa asta nu se vindeca in proportie de 90%… mai da-mi un telefon.

Multumesc doctore si… keep in touch.

P.S.: Cine a zis ca meseria asta de doctor e misto? E foarte multa mizerie la mijloc, de la boschetari nespalati pana la batrani cu incontinenta. Chestia asta ma face sa ii respect si mai mult.

Curriculum Vitae

Bogdan — Sat, 04 Apr 2009 17:21:28 +0000

De ceva vreme mi-am propus sa imi actualizez CV-ul. Din pacate a fost nevoie sa imi “aranjez” genunchiul ca sa am timp si pentru asta. Am vrut sa fie diferit, sa nu arate ca un CV obisnuit, sa nu fie banal. Ceea ce a iesit este mai mult un exercitiu de design. Variantele intermediare au fost multe, dar am incercat sa pastrez un caracter relativ sobru, cu o structura tabelara al carei continut sa fie usor de parcurs. Rezultatul final este varianta care mi-a placut mie cel mai mult din toate cele pe care le-am incercat.

Click pe poza alaturata pentru a o mari sau solicitati versiunea PDF la bogdan.isipciuc@yahoo.com.

Later edit: Cele doua poze provin de pe SDHC-ul personal.

Even later edit: Foto de pe coperta este ilustratia pentru “Getting mud on your tires is a fair price to pay for reaching your destination”